Isabel Allende - Caietul Mayei | PDF

Alpinism i roci varicoase

Dar antropologii nu mai au materie primă, până şi ultimul sălbatic foloseşte mobilul şi televizorul. Scriu o carte despre mitologia din Chiloé. Mă ajuţi la carte, iar din martie lucrezi cu Blanca la şcoală. Şi să vezi ce vocabular am!

Vene varicoase chirurgicale la nivelul picioarelor

Sunt un dicţionar pe două picioare, dar în engleză. Nu cred să-ţi folosească. Chestia cu pişcoturile e de viitor, a spus el şi mi s-a părut că-şi ascunde un zâmbet. Lumea onirică a aborigenilor australieni, rituri de iniţiere la triburile din Orinoco, cosmogonia mapuche din sudul Chile.

alpinism i roci varicoase

Şi Nini crede că orice casă are amintiri şi sentimente, poate să îi capteze vibraţiile: ştie dacă un loc e încărcat cu energie negativă pentru că acolo s-au petrecut nenorociri, sau cu energie pozitivă. Căsoiul ei din Berkeley are suflet bun. După ce-l recuperăm va trebui pus la punct — cade din picioare de bătrân ce e — şi-atunci am de gând să trăiesc acolo până când o să mor. Acolo am crescut, în vârful unei coline, cu o vedere la golful San Francisco care-ar fi absolut impresionantă dacă n-ar astupa-o doi pini uriaşi.

Bunicul Popo a interzis să fie tăiaţi, spunea că arborii suferă când sunt mutilaţi şi mai suferă şi toată vegetaţia pe o rază de un kilometru în jur, căci totul e legat sub pământ, şi-ar fi o crimă să ucizi doi pini ca să vezi o baltă perfect vizibilă de pe autostradă. Primul Paul Ditson a cumpărat casa înexact anul când a fost abolită restricţia rasială de a achiziţiona proprietăţi în Berkeley. Familia Ditson a fost prima familie de culoare din cartier — şi singura preţ de douăzeci de ani —, după care au început să vină şi altele.

Casa fusese construită în de un magnat al portocalelor, care la moarte şi-a donat averea universităţii, lăsându-şi familia pe drumuri.

A stat neocupată mult timp, apoi a trecut din mână în mână, deteriorându-se tot mai mult, până când au cumpărat-o Ditsonii şi au reparat-o, pentru că era solidă şi cu fundaţie bună.

După moartea părinţilor săi, bunicul Popo a răscumpărat partea fraţilor lui şi a rămas singur în relicva asta victoriană cu şase dormitoare şi un fel de turlă-foişor în care şi-a instalat telescopul.

Când au ajuns Nidia şi Andy Vidal, Popo ocupa doar două încăperi, bucătăria şi baia, restul casei fiind închis. Nini a mea a năvălit ca un uragan al renovării, a aruncat la gunoi tot felul de troace, a făcut curăţenie şi dezinsecţie, dar îndârjirea ei s-a izbit de haosul endemic al bărbatului.

După lupte seculare au stabilit că ea era stăpână pe casă, cu condiţia să nu se atingă de birou şi de foişorul stelelor. Nini s-a simţit în largul ei la Berkeley, acest oraş murdar, radical, extravagant, populat de un amestec de rase şi culori, cu cel mai mare procent de genii şi premiaţi Nobel din lume, saturat de cauze nobile şi de un bigotism intolerant. Bunică- mea s-a transformat: dacă până atunci fusese o tânără văduvă prudentă şi responsabilă, alpinism i roci varicoase să alpinism i roci varicoase neobservată, la Berkeley a ieşit la lumină firea ei autentică.

Nu mai trebuia să se costumeze în şoferiţă, ca la Toronto, nici să se supună ipocriziei sociale, ca în Chile, aici n-o cunoştea nimeni, putea să se reinventeze. A adoptat estetica hipioţilor care lâncezeau pe Telegraph Avenue vânzându-şi obiectele de artizanat în fum de tămâie şi marijuana. A început să poarte tunici, sandale şi coliere indiene ieftine, dar era departe de a fi o adevărată hipioată — muncea, ţinea o casă şi creştea o nepoată, marina de la castan în varicoza la viaţa comunităţii şi n-am văzut-o niciodată intonând în transă cântece în sanscrită.

Spre revolta vecinilor, mai ales colegi ai bărbatului ei, care vieţuiau în reşedinţe întunecate, vag englezeşti şi acoperite de iederă, Nini a vopsit căsoiul Ditson în culorile psihedelice inspirate de pe strada Castro din San Francisco, unde comunitatea gay începea să se instaleze şi să remodeleze casele vechi.

Pereţii de culoare violet şi verde, frizele galbene şi ghirlandele de flori de ghips au provocat bârfe şi vreo două citaţii ale primăriei, asta până când fotografia casei alpinism i roci varicoase apărut într-o revistă de arhitectură, a devenit obiectiv turistic şi a început să fie imitată de restaurantele pakistaneze, magazinele pentru tineret şi atelierele artiştilor.

Nini şi-a lăsat amprenta personală şi în decoraţia interioară. Mobila ceremonioasă, pendulele masive şi tablourile fioroase cu rame aurite cumpărate de primul Ditson alpinism i roci varicoase primit contribuţia simţului ei artistic: lămpi cu ciucuri, covoare miţoase, divane turceşti şi perdele croşetate. În camera mea, vopsită în culoare de mango, deasupra patului era un baldachin din pânză indiană tivit cu oglinjoare, din tavan atârna un dragon înaripat care putea să mă omoare dacă pica pe mine, iar pe pereţi pusese fotografii cu copii africani subnutriţi, ca să văd că bietele făpturi crăpau de foame în timp ce eu făceam mofturi.

Bunicul Popo era de părere că din cauza dragonului şi a copiilor din Biafra aveam insomnii şi lipsă de poftă de mâncare. Am început să sufăr de atacul frontal al bacteriilor chiliene. A doua zi după sosirea pe insulă am căzut la pat cocoşată de dureri de stomac, n-am scăpat nici acum, stau cu orele în faţa ferestrei cu o ploscă cu apă fierbinte pe burtă.

Bunică-mea ar zice că e din cauză că sufletul meu n-a ajuns încă în Chiloé, crede că drumul cu avionul nu e indicat, pentru că sufletul călătoreşte mai încet decât trupul, rămâne în urmă şi uneori se rătăceşte alpinism i roci varicoase drum; ăsta ar fi motivul pentru care piloţii, printre ei şi taică-meu, nu sunt niciodată prezenţi pe de-a- ntregul: îşi aşteaptă sufletul, care mai pluteşte printre nori.

alpinism i roci varicoase

Aici nu poţi închiria DVD-uri sau jocuri video, singurul cinematograf e şcoala, unde se dau filme o dată pe săptămână. Singura distracţie sunt romanele de amor ale Blancăi Schnake şi cărţile despre Chiloé în spaniolă, foarte bune ca să învăţ spaniola, dar greu de citit. Manuel mi-a dat o lanternă cu baterii care se prinde de frunte ca un lămpaş de miner — aşa citim când se ia lumina. Pot să spun prea puţin despre Chiloé, abia dac-am ieşit din casă, dar aş putea umple pagini întregi despre Manuel Arias, despre pisici şi câine, care sunt acum familia mea, despre tanti Blanca, care vine întruna să mă vadă, deşi e limpede că vine alpinism i roci varicoase Manuel, despre Juanito Corrales, un puşti care vine şi el zilnic ca să citim împreună şi să se joace cu Fákin.

Câinele ăsta e foarte selectiv în stabilirea relaţiilor, dar pe Juanito îl acceptă. Ieri am cunoscut-o pe bunica lui Juanito. N-o văzusem până atunci, pentru că era la spitalul din Castro, capitala arhipelagului Chiloé, împreună cu bărbatu-său, căruia i se amputase un picior în decembrie şi nu se vindecase ca lumea.

Eduvigis Corrales are pielea de culoarea teracotei, chipul vesel brăzdat de riduri, trup lătăreţ şi picioare scurte, e o localnică tipică. Poartă tulpan şi haine de misionară, cu fustă groasă şi ciubote de pădurar.

Pare de şaizeci de ani, dar n-are decât patruzeci şi cinci; aici lumea îmbătrâneşte repede şi trăieşte mult. A venit cu o oală de fontă, care cântărea o tonă, a pus-o la încălzit în bucătărie şi mi-a tras un discurs repezit din care am înţeles că ea e Eduvigis Corrales, vecina cavalerului şi menajera acestei case, cu respect. Isus să ne-o păzească! Nu era dialectul local, cum credeam, ci o spaniolă mitraliată.

Am dedus că Manuel era cavalerul, deşi Eduvigis vorbea la persoana a treia, de parcă omul n-ar fi fost de faţă. Cu mine însă se poartă la fel ca bunică-mea, cam poruncitor. Femeia vine să facă curat, ia rufele la spălat, sparge lemne cu un topor atât de greu, că eu nu l-aş putea nici măcar ridica, îşi cultivă pământul, îşi mulge vaca, îşi tunde oile şi ştie să prepare porcul, dar nu iese la pescuit sau la cules scoici din cauza artritei.

Zice că bărbatu-său nu e soi rău, cum crede lumea din sat, numai că diabetul i-a stricat firea şi de când şi-a pierdut piciorul nu alpinism i roci varicoase decât să moară. Spiritualizarea asta poate însemna ori că e debil mintal, ori că are mai mult spirit decât corp; cred că în cazul lui Juanito se aplică ultima explicaţie, că puştiul numai prost nu e.

alpinism i roci varicoase

Eduvigis trăieşte din ce scoate de pe câmp, din ce-i plăteşte Manuel şi din ce-i trimite o fiică, mama lui Juanito, care lucrează la o crescătorie de somoni din sudul Insulei Mari. În Alpinism i roci varicoase industria somonului e a doua din lume, după Norvegia, şi a ridicat economia regiunii, dar a contaminat fundul marin, ruinându-i pe pescarii individuali şi ducând astfel la dezmembrarea familiilor.

Manuel îmi spune că acum industria e terminată, pentru că puneau prea mulţi peşti la un alpinism i roci varicoase şi le dădeau prea multe antibiotice, drept care n-au mai putut fi salvaţi după ce au fost atacaţi de nu ştiu ce virus.

Vitaminele g i varicoza

Există alpinism i roci varicoase de mii de şomeri din industria somonului, majoritatea femei, dar fata lui Eduvigis mai lucrează. Pe urmă ne-am aşezat la masă. Aroma mâncării m-a readus în bucătăria copilăriei, în casa bunicilor, mi s-au umezit ochii de dor.

Care sunt cele mai utile plante medicinale pentru hemoroizi? Recomandări pentru cursuri Scorpion natural — oferte pe Joom Boala periculoasă Ce activitate fizică poate fi efectuată cu vene varicoase - Cum se trateaza Alpinism și roci varicoase. Află dacă poți să faci fitness cu vene varicoase? La începutul bolii, medicii sfătuiesc să crească activitatea fizică, eliminând sportul interzis. În cea de-a doua etapă a bolii, puteți începe să vizitați cursurile de piscină și de terapie fizică, în care medicul va selecta exerciții speciale pentru a menține tonul venelor.

Puiul făcut de Eduvigis a fost prima mea masă solidă după mai multe zile. Căci mă simţisem tare rău, vomitam şi aveam diaree, situaţie imposibil de disimulat într-o casă lipsită de uşi.

L-am întrebat pe Manuel ce era cu uşile şi mi-a răspuns că prefera spaţiile deschise.

Gimnastica de la locul varicos la locul de munca

Sunt sigură că m- am îmbolnăvit după ce-am mâncat scoicile cu parmezan şi exerciiu dupa funcionarea varicelor cu merişoare aduse de Blanca.

La început, Manuel s-a făcut că ignoră zgomotele pe care le produceam la closet, dar la un moment dat s-a alertat, că l-am auzit vorbind la mobil cu Blanca şi cerându-i sfatul, după care s-a apucat să-mi facă fiertură de orez, să-mi schimbe cearşafurile şi să-mi pună o buiotă pe burtă.

Mă observa cu coada ochiului, atent la toate nevoile mele. Dacă încercam să-i mulţumesc, scotea un mârâit. A chemat-o şi pe Liliana Treviño, infirmiera, o tânără scundă şi îndesată, cu râs molipsitor şi o claie de păr creţ, care mi-a dat nişte caşete enorme de cărbune, aspre şi negre, imposibil de alpinism i roci varicoase. Şi fără niciun efect, drept care Manuel a împrumutat camioneta zarzavagiului şi m-a dus la doctor.

În fiecare joi trece pe aici şalupa Serviciului Naţional de Sănătate, care face turul insulelor. Eduvigis mi-a preparat o infuzie de ierburi pentru alpinism i roci varicoase n-are încredere în medicamentele de la farmacie, zice că sunt o afacere a corporaţiilor americane. Am băut cuminte ceaiul şi sunt din ce în ce mai bine. Îmi place Eduvigis Corrales, că e la fel de vorbăreaţă ca tanti Blanca; ceilalţi de pe aici sunt taciturni.

Juanito Corrales m-a întrebat de familia mea, aşa că i-am spus că mama era o prinţesă din Laponia. Manuel lucra la biroul său şi n-a făcut niciun comentariu, dar după plecarea băiatului m-a informat că locuitorii Laponiei, sami, nu au monarhie. Ne aşezaserăm la masă, el, în faţa unei limbi-de- mare cu unt şi coriandru, eu, în faţa unei supe chioare.

Isabel Allende - Caietul Mayei

I-am spus că treaba cu prinţesa din Laponia îi venise bunică-mii într-o clipă de inspiraţie, pe când aveam cinci ani şi începeam să percep misterul care o învăluia pe mama. Irlandez autentic, născut la Dublin, cu tenul atât de alb, părul atât de negru şi ochii atât de albaştri, încât bunicul l-a poreclit Albă-ca-Zăpada, după fraiera aia care mânca mere otrăvite în filmul lui Walt Disney. Nu că Mike ar fi vreun fraier, dimpotrivă: e singurul în stare s-o facă să tacă pe Nini. Prinţesa alpinism i roci varicoase Laponia era într-una din cărţile mele.

Aveam o bibliotecă serioasă, pentru că bunicul Popo era de părere că educaţia intră în cap prin osmoză şi că trebuie început din timp, dar cărţile mele preferate erau cu zâne. El zicea că poveştile pentru copii sunt rasiste — păi ce, există basme care se petrec în Botswana sau Guatemala?

Pe care Nini n-o aprecia deloc, ba chiar mi-o descuraja cu scatoalce. La grădiniţă a trebuit să ne desenăm familia; în centrul foii i-am pus pe bunici, intens coloraţi, într-un colţ am plasat o muscă — avionul lui tata — şi în altul o coroană, reprezentând sângele albastru al mamei. Ca să nu las loc de îndoieli, a doua zi am adus şi cartea, unde prinţesa apărea cu mantie de hermină şi călare pe un urs alpinism i roci varicoase. Toţi copiii au râs de mine.

alpinism i roci varicoase

Acasă, am pus cartea în cuptorul în care se cocea la de grade plăcinta. Schimbându-şi brusc dispoziţia, bunică-mea m-a strâns la pieptul ei de papaya şi m-a asigurat că nici gând să fiu orfană, doar îl aveam pe tata şi pe ei, iar primul nenorocit care-ar fi îndrăznit să mă mai jignească va avea de-a face cu mafia chiliană.

Noua mea şcoală consta în două case vechi unite printr-o punte acoperită la nivelul al doilea, o sfidare arhitectonică ce se susţinea în aer prin efectul de arcuire, precum cupolele catedralelor — aşa mi-a explicat Popo, deşi nu fusesem deloc curioasă să ştiu. Se preda după un sistem italian de educaţie experimentală: noi făceam ce ne trăsnea prin cap, clasele nu aveau nici tablă, nici bănci, ne aşezam pe jos, învăţătoarele nu purtau nici sutien, nici pantofi şi fiecare învăţa în ritmul lui.

Poate că tata ar fi dorit o şcoală militară, dar nu s-a opus deciziei bunicilor, căci ei urmau să ţină legătura cu învăţătoarele şi să mă ajute la lecţii. În vocabularul ei colcăiau expresii inacceptabile politic, precum handicapat, gras, pitic, cocoşat, poponar, lesbiană, chinez-cale-papă-olez şi multe altele pe care bunicul încerca să le justifice prin engleza limitată a nevesti-sii.

E singura persoană din Berkeley care mai spune negru în loc de afro-american. Eu nu eram deficientă mental, susţinea bunicul, ci imaginativă, lucru mai puţin grav, iar timpul i-a dat dreptate, pentru că de cum am terminat abecedarul am început să citesc cu voracitate şi să umplu caiete întregi cu poeme pretenţioase şi cu istoria inventată a vieţii mele, amară şi tristă. Maică-mea, Marta Otter, improbabila prinţesă din Laponia, s-a topit în ceţurile alpinism i roci varicoase înainte de a apuca eu să-i identific mirosul.

Aveam o duzină de fotografii cu ea şi un cadou pe care mi-l trimisese prin poştă când făcusem patru ani, o sirenă pe o stâncă într-un glob de sticlă, pe care dacă-l agitai începea să ningă. Până la opt ani a fost comoara mea cea mai vlec varicose, apoi şi-a pierdut brusc valoarea sentimentală, dar asta e altă poveste. Sunt plină de draci pentru că mi-a dispărut singurul lucru de valoare, muzica mea civilizată, iPod-ul. Cred că l-a luat Juanito Corrales.

Nu vreau să-i creez probleme bietului copil, dar i-am spus lui Manuel, care n-a dat importanţă faptului: a zis că Alpinism i roci varicoase îl va folosi câteva zile, apoi îl va lăsa de unde l-a luat. Cică ăsta e obiceiul în Chiloé. Miercurea trecută ni s-a restituit un topor sustras fără permisiune de mai bine de o săptămână. Manuel bănuia cine-l luase, dar ar fi fost jignitor să-l ceară înapoi, că una e să împrumuţi ceva şi cu totul altceva să furi.

Localnicii, urmaşi ai mândrilor indigeni şi ai trufaşilor spanioli, sunt orgolioşi. Omul cu toporul n-a dat nici un fel de explicaţii, dar ne-a adus un sac cu cartofi pe care l-a lăsat în curte, după care s-a instalat cu Manuel pe terasă la un rachiu de mere şi a admirat zborul pescăruşilor. Ceva similar a păţit o rudă a alpinism i roci varicoase Corrales care muncea pe Insula Mare şi venise să se însoare puţin înainte de Crăciun.

Eduvigis i-a dat cheia acestei case pentru ca, în absenţa lui Manuel, care era plecat la Santiago, să ia staţia audio pentru nuntă. La întoarcere, Manuel constatase că aparatura nu mai era, dar în loc să anunţe carabinierii a aşteptat răbdător.

Pe insulă nu există hoţi adevăraţi, iar un venetic n-ar reuşi să care ceva atât de voluminos.

5 Terrifying Climbing Videos on YouTube

După o vreme, Eduvigis a recuperat pierderea: ruda a restituit totul, împreună cu un coş cu fructe de mare. Aşa că am şi eu şanse să-mi recuperez iPod-ul. Manuel e tăcut, dar îşi dă seama că tăcerea asta poate fi excesivă pentru o persoană normală şi se străduieşte să facă conversaţie. Am interceptat într-o zi ce vorbea cu Blanca Schnake în bucătărie.

Nu vezi ce singură e? Vorbeşte cu ea. Spaniola mea e bolovănoasă, în schimb alpinism i roci varicoase lui e fluidă, deşi cu accent australian şi intonaţie chiliană. Am stabilit că trebuie să exersez mai mult, aşa că încercăm să vorbim în spaniolă, dar curând începem să amestecăm ambele limbi în aceeaşi frază, drept care iese un spanglish de toată frumuseţea. Iar dacă ne certăm, el vorbeşte o spaniolă ca la carte, iar eu urlu într-o engleză de borfaş, ca să-l sperii.

Manuel nu vorbeşte despre el. Puţinul pe care-l ştiu l-am alpinism i roci varicoase sau l-am aflat de la Blanca. Există ceva ciudat în viaţa lui. Primul impuls a fost să-l trezesc, dar n-am curaj să mă duc la el în dormitor, lipsa uşilor mă îndeamnă la prudenţă.

alpinism i roci varicoase

Coşmarurile lui sugerează prezenţe malefice, casa parcă se umple de demoni. Până şi Fákin începe să tremure şi se lipeşte speriat de mine. Lucrul cu Manuel Arias e foarte lejer. Trebuie să transcriu interviurile de pe bandă şi să trec pe curat notiţele lui pentru carte. E atât de ordonat, că dacă deplasez o hârtiuţă chiar neimportantă de pe birou se albeşte la faţă. L-am recuperat intact, doar puţin mânjit cu spaghete, şi l-am relipit pe computer cu gumă de mestecat.

Nu mi-a vorbit douăzeci şi şase de ore.